Să credem oare că scopul pentru care am apărut şi trăim în lume este să fim fericiţi cu orice preţ?...
Cu toate că această dorinţă este cea care ne conduce înainte prin viaţă totuşi căutarea fericirii nu trebuie facută oricum, ca şi când nimic altceva nu ar mai conta.
Acest Instinct, al Fericirii, va acţiona mereu asupra noastră şi este bine să îl acceptăm şi să-i uşurăm menirea întrucât pare să fie cea mai profundă motivaţie care poate determina Progresul societătii, al Umanitătii în general. Viitorul nostru este strâns legat de posibilităţile de împlinire a acestui Instinct.
Este general acceptată ideea că Progresul este legat de Creativitate. La rândul ei, Creativitatea presupune multă muncă făcută cu plăcere într-un domeniu care simţi că î-ţi poate aduce satisfacţii, fericire. Ajungem astfel, fie că o recunoaştem fie ca nu, tot la una din formele de manifestare ale acestui bătrân dar atât de puternic Instinct al Fericirii.
Se ştie că o Societate progresează cu atât mai rapid cu cât creativitatea membrilor săi este mai bine reprezentată. Stimulând Creativitatea vom impulsiona Progresul. Dar cum poate fi stimulata Creativitatea?... Numai întelegând motivaţia ei profundă, instinctivă.
Toţi oamenii sunt creativi dar vor creea numai aceia care ajung să facă ceea ce le face plăcere, aceia pentru care actul creaţiei este motivat de satisfacerea într-un fel sau in altul a Instinctului Fericirii.
Dinamizarea capacităţilor creative are loc numai atunci când simţim că suntem fericiţi prin ceea ce facem.
Acesta este modul în care Instinctul Fericirii acţionează în sensul Evoluţiei Umanităţii, al Progresului ei.
Toţi vrem să fim fericiţi dar foarte puţini dintre noi reuşesc. Chiar şi acei care reuşesc, nu pot rămâne decât rareori mai mult timp fericiţi.
Pentru a fi permanent fericiti ar trebui să putem face sau să avem întotdeauna ceea ce ne face plăcere, lucru care, de cele mai multe ori, este puţin probabil întrucât timpul nu poate fi oprit în loc iar libertatea de acţiune ne este îngrădită de diverşi factori care pot depinde sau nu de voinţa noastră.
Sunt unii dintre noi care ajung să afirme că fericirea nu există, ca este un ideal şi drept urmare, ca orice ideal, nu poate fi atins. Acest lucru îi face să devină pasivi, să renunţe la a mai face ceva pentru fericirea lor. Sunt superficiali.
Este adevărat, fericirea se dobândeşte rareori fără efort propriu.
Pentru a ne mări şansele, trebuie să facem însă permanent acest efort, urmărind o structură logică bazată pe urmărirea realizării etapizate a unui şir de condiţii, şi anume:
1. Să ştii ce-ţi place;
2. Din ceea ce-ţi place, să ştii ce vrei:
3. Din ceea ce vrei, să ştii ce ai putea:
4. Pregăteşte-te permanent pentru a putea;
5. Acţionează oportun.
„În viaţă trebuie să urmăreşti două scopuri: primul, să obţii ceea ce doreşti; şi după asta, să te bucuri de el.” – Logan Pearsal Smith.
Cred că este important să detaliez un pic aceste etape, chiar dacă sunt convins că fiecare dintre Dumneavoastră, odată ajunşi cu lectura până aici, deja a-ţi început să o faceţi.
Să ştii ce-ţi place:
Lista lucrurilor plăcute este de obicei mare. Pentru a o alcătui, mă gândesc că ar trebui răspuns la întrebări de genul:
- Ce mi-ar place să fac?
- Ce mi-ar place să am?
- Ce mi-ar place să fiu?
Nu este necesar a intra în amănunte, lista plăcerilor este strict personală. Ea trebuie doar să rămană deschisă şi periodic revizuită şi completată.
Din ceea ce-ţi place, să ştii ce vrei:
Lista cu ceea ce vrei cu adevărat este cu siguranţă mai mică decât lista cu ceea ce-ţi place. Această listă va exprima ceea ce vrei cu adevărat din ceea ce-ţi place. Ea apare deoarece nu poţi realiza nimic fără voinţă şi nu are rost să vrei ceva ce nu-ţi place.
Deasemeni şi această listă va rămâne deschisă şi periodic revizuită şi completată. Aşa cum este posibil ca ceva să nu-ţi mai placă, este posibil ca ceva ce mai înainte vroiai să se realizeze acum să nu te mai intereseze.
La sfârşitul acestei etape spre dobândirea fericirii vei şti ce vrei din ceea ce-ţi place.
Din ceea ce vrei , să ştii ce ai putea:
Cu siguranţă sunt multe cele ce vrei să le realizezi dintre cele ce-ţi plac.
Această etapă te va ajuta să-ţi evaluezi şansele de realizare. Este ocazia de a veni, aşa cum se spune, cu picioarele pe pământ, de a fi realist.
Chiar dacă şi această listă rămâne deschisă, cu siguranţă ea va fi mult mai restransă decât celelalte două liste. În fond, chiar rezultă din acestea.
La întocmirea ei trebuie să se răspundă şi altor tipuri de întrebări. Pe lângă „Ce?” trebuie să apară „Cum?”, „Când?”, „Cu ce?”, Cu cine?”, „Unde?”, „Cât?”, „De unde?”, „De la cine?”, „De la ce?” etc..
Practic, această etapă nu mai reprezintă o simplă listă ci, pe lângă selecţia făcută prin răspunsul la întrebarea „Ce aş putea?”, schiţează în acelaşi timp şi liniile strategice de urmat pentru realizarea celor propuse.
Şi această listă va rămane deschisă şi completată periodic.
La sfârşitul acestei etape a drumului spre dobândirea fericirii, pe lângă faptul că vei şti ce ai putea din ceea ce vrei şi-ţi face plăcere, vei şti, în mare, şi care sunt condiţiile de reuşită.
Pregateşte-te permanent pentru a putea:
Odată ajuns în această etapă, înseamnă că ştii, în mare, care sunt condiţiile necesare pentru reuşită.
Această etapă nu mai înseamnă alcătuirea vreunei liste ci trecerea la muncă. Trebuie să munceşti, chiar dacă această muncă poate avea şi o altă formă decât forma fizică, pentru a asigura condiţiile de reuşită.
Este posibil, şi foarte probabil, ca lista condiţiilor să trebuiască completată sau revizuită. Nu este nimic greşit în asta. Viaţa în sine este schimbătoare. Condiţiile nu depind numai de noi, oricând poate să apară neprevăzutul.
Este o etapă care începe când ştii ce ai putea din ceea ce vrei şi ţi-ar face plăcere şi nu se termină decât atunci când ţi se împlineşte dorinţa.
Dacă începutul muncii tale înseamnă DORINTĂ, sfârşitul acestei munci se cheamă NOROC, ŞANSĂ, OPORTUNITATE.
În această etapă se pot afla mai multe, nu doar una, dintre dorinţele noastre. Munca, efortul depus în aceasta etapă, va fi ceva care, în sine, ne face plăcere deoarece chiar motivaţia sa pleacă de la satisfacerea unei plăceri.
Este foarte important să nu consideraţi că realizarea dorinţelor depinde doar de o pregatire ce vizează asigurarea de condiţii exterioare. La fel de importante sunt şi condiţiile interioare, psiho-fiziologice, necesare împlinirii dorinţelor noastre.
Acţionează oportun:
Degeaba poţi să urci într-un tren dacă nu o şi faci. Pleacă trenul fără tine!...
Etapa precedentă, chiar dacă aduce cu ea un anumit nivel de satisfacţie, mulţumire şi împăcare, totuşi nu înseamnă fericire.
Fericirea presupune împlinire, iar împlinirea dorinţelor presupune noroc, şansă, oportunitate.
Ideea acestei etape este: „simte şi nu rata oportunităţile”.
Ceva oportun este ceva care se întâmplă sau se face la momentul potrivit; ceva adecvat situaţiei, împrejurărilor; ceva ce este potrivit, indicat, nimerit, favorabil.
La sfârşitul acestei etape, dacă se realizează, înseamnă că trăieşti deplin împlinirea efortului tău de a-ţi realiza unul dintre cele mai frumoase visuri.
Dacă tu crezi ca aşa ceva te-ar face fericit, atunci urmează acest drum.
Dacă nu, nu!...
Umanitatea progresează prin fericirea membrilor săi!
O societate în care oamenii nu ajung decât foarte rar şi în număr redus să cunoască Fericirea este o societate care stagnează, în cel mai bun caz. Cu cât numarul indivizilor care pot atinge Fericirea este mai mare, cu atât va fi mai intensă activitatea creativă şi ca urmare Progresul societătii mai rapid.
Conform celor arătate mai sus am putea crede că scopul, satisfacerea Instinctului Fericirii, ar fi atât de important încât ar putea scuza mijloacele de atingere a sa.
Să privim mai în profunzime acest aspect şi vom descoperi că nu este de loc aşa.
Fiecare om are propriile sale motivaţii care l-ar putea face fericit şi tinde spre a le urmări dar, în efortul pentru dobândirea Fericirii, va acţiona întotdeauna în limitele impuse de manifestarea celuilalt Instinct Primordial, Instinctul Conservării, precum şi sub influenţa acelei caracteristici definitorii a Omului, Conştiinţa de Sine.
Existenta Conştiinţei de Sine, aflată la un anumit nivel evolutiv, face ca manifestarea Instinctului Fericirii să nu poată veni în contradicţie cu Instinctul Conservării corespunzător nivelului respectiv.
Acest aspect însă nu elimină în totalitate formele negative, distructive, de manifestare ale Instinctului Fericirii, lucru pe care îl vom evidenţia în cele ce urmează, şi anume:
- la Nivel Individual, Instinctul Fericirii nu poate veni în contradicţie cu Instinctul Conservării Individuale. Rămâne însă posibilitatea ca unele din formele sale de manifestare să poată conduce la distrugeri a ceea ce nu trezeşte Instinctul Conservării Individuale;
- la Nivel de Grup, se întâmplă acelaşi lucru privind limitarea posibilităţilor de manifestare ale Instinctului Fericirii de către Instinctul Conservării de Grup, rămânând însă posibilitatea ca, din dorinţa de a asigura fericirea noastră sau a grupului din care simţim că facem parte, să distrugem ceea ce nu ţine de securitatea sa;
Fenomenele prezentate mai sus se extind, sub aceleaşi aspecte, şi în cazul nivelelor Naţional respectiv Unional prin faptul că acelaşi Instinct al Fericirii poate conduce la conflicte însoţite de distrugeri, în urma cărora Umanitatea şi Viaţa au de fapt de suferit.
Observăm cum şi această analiză a modului de manifestare a Instinctului Fericirii, ca şi cea facută în cazul Instinctului Conservării, ne conduce către aceeaşi soluţie pentru a feri Umanitatea de distrugeri şi anume formarea şi dezvoltarea unei Conştiinţe de Sine la nivel Planetar, prin ajungerea la Credinţa şi Convingerea că interesul conservării Umanităţii este primordial faţă de orice alte interese stârnite de manifestarea Instinctelor noastre.
Genialul scriitor SF Isaac Asimov a intuit un mare adevăr: “legea zero” este o lege foarte importantă, şi ... nu doar pentru roboţi.
Un lucru e sigur: noi Oamenii, indiferent de Naţiune, de Religie, de convingeri politice, de rasă etc., suntem înainte de toate Pământeni, iar destinul nostru este strâns legat de această Planetă şi de Noi înşine.
Prin formarea unei Conştiinţe Planetare, a întăririi sentimentului apartenenţei la acest Univers, la această Planetă Vie, vom determina ridicarea la un asemenea nivel a Instinctului Conservării încât vor fi eliminate de la sine manifestările distructive pentru Umanitate, pentru Viaţă în general, atât ale Instinctului Conservării cât şi ale Instinctului Fericirii.
Conştiinţa de Sine, putem spune, este arma cu care ne-a înzestrat Natura pentru a ne apăra de Instinctele noastre... şi nu numai!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu